Univers o lume complexa, neinteleasa, comparata de multe ori cu universul nostru propriu, noi suntem stapanii propriului nostru univers, iar universul general nu reprezinta decat adunarea de ganduri si de informatii comune pe care noi o numim realitate. Dar de fapt ce reprezinta universul? Ce anume il determina sa fie numit univers? Sa fie numit spatiul in care se afla ceva... printre care si Terra? Complexitatea lui ne doboara... Ne face sa credem ca universul e dintotdeauna si ca noi facem numai temporar parte din univers. Oare asa este? Adica noi tram numa ca sa-i aflam de existenta si sa ne vedem de vietile noastre linistite pana cand murim? Iar cand murim... heh.. ne trezim ca am trait mai degeaba. Ca nu stim absolut nimic despre locul in care am trait...
Noi? noi suntem o civilizatie de maimute. O civilizatie de maimute superioare celor de astazi care in timp de milioane de ani a evoluat suficient in Homo Habilis... apoi Homo Erectus, iar in cele din urma Homo Sapiens. Asadar noi suntem de fapt o forma de viata care in prezent ne regasim sub forma cuvantului ''om''.
Numa o clipa daca stai sa te gandesti, noi oamenii reprezentam probabil cea mai minunata faptura a naturii. Sau din contra.... Uneori stau si ma intreb cum de s-au sincronizat toate fenomenele acestea minunate doar pentru a ne oferi noua, oamenilor, sansa de a experimenta viata. Deci ganditi-va un pic: Soarele e la o distanta suficienta fata de Pamant doar pentru a ne oferi noua anotimpurile, anotimpuri pe care le iubim, pe care le asteptam cu mare drag.... pentru a ne bucura de prezenta lor pur si simplu. Asta o consider o minune! Printre care si alte minuni cum ar fi apa, aerul pe care il respiram, faptul ca putem face n numar de lucruri cu corpul nostru. E magnific, genial, deci suntem perfecti. Avem tot ce ne trebuie. De ce nu ne multumim cu ce avem? De ce vrem mai mult? Totul in jurul nostru e format astfel incat noi sa admiram, sa experimentam, sa descoperim, sa privim, sa gustam, sa mirosim, sa auzim, sa devoram pur si simplu aceasta lume in care traim. DAR NU! vrem mai mult! vrem sa inghitim tot ce ne inconjoara... Pacat! Mare pacat! ce mi-as dori sa aflu tot despre acest univers in care traim... dar probabil dupa ce voi sti tot, voi deveni atotstiutor intocmai Dumnezeu. Dar fiindca sunt om tot nu mi-ar ajunge si fiindca stiu deja tot probabil ma voi plictisi de moarte! Probabil de aceea ne-a creeat Dumnezeu..... din plictiseala spun eu! Oare cat ne mai rabda? Sau poate nu-I pasa.... Ei bine in final vreau sa spun ca imi place sa traiesc! Universul e mult prea vast.... reprezinta prea multe filozofii... probabil universul este infinit, iar daca este infinit, e imposibil de stiut totul despre el, ceea ce mi-ar conveni. Pacat ca voi muri, si nu voi mai fii capabil sa mai aflu cunostinte! Profitati de tinerete! Profitati de timpul liber! Profitati de sansele pe care le aveti! Profitati de sansa de a aduna cat mai multe informatii acum, cat inca mai aveti timp! nu lasati rutina sa va domine! Trebuie sa-i puneti capat lenevitatii! Puneti mana si cititi! Informati-va! Va veti trezi murind.... si veti realiza ca ati trait mai degeaba... sa facem copii, sa avem un loc de munca prin care sa ne intretinem familia.. acestea sunt obligatia fiecarei persoane. Nu cautati faima! Nu cautati avere! Cautati cunostinta, dar asta o puteti obtine numai citind! idem Tudor Chirila: scrisoare pentru liceeni.
Referitor la paralelismul universului (la care ai inclus universalitatea existentei materiale cu universalitatea spirituala, a sinelui ganditor) cu umanul ca si parte a existentei materiale - imi par idei mult prea fortate si puerile. Drept e de spus ca asa incepem cu totii, prin a face confuzii si implicit greseli. Am receptat ideea generala la care ai tins in masura in care te cunosc, dar exprimarea e foarte ambigua. Trebuie sa ai in minte un anume 'ceva' in redactare; si sa faci in asa fel incat ideile paragrafelor tale sa aiba legatura constanta intre ele. (de tipul - parag.1 pregateste introducerea parag.2 si prezinta o serie de idei premergatoare, urmand ca si parag.2 sa aseze fundamentul parag.3 si asa mai departe). Faci confuzii terminologice, care pot trece nesanctionate cand te raportezi la un public cu pregatire slaba sau inexistenta, dar care macina mintile celor au habar. Si, draga Flavius, sa nu uiti de corectitudinea folosirii semnelor de punctuatie. Au si ele o normativitate; cand pui puncte de suspensie folosesti nu doua, nici cinci ci trei, atat. E o tendinta tipica a unora de a incerca sa-si accentueze frazele prin prelungirea punctelor de suspensie pana la absurd; dar este gresit. Ba mai mult, arata imaturitate in gandire si abordare, daramite scriere. Si mai sunt si cuvintele scrise incorect, si acelea sunt problematice. Acum, referitor la continutul articolului in cauza - spui ca (incerc sa parafrazez ce am receptat) tainele existentei sunt prea pline de 'filosofii' pentru a forma un interes, ba mai mult n-ai vrea ca ele sa prezinte interes pentru ca odata cunoscute ai ajunge la plictis. Urmand ca la final sa indrumi 'masele nepregatite' la citit (implicit la gandit) pentru a 'nu trai degeaba'. Pai, te contrazici. Ganditul este filosofat, indiferent de raportarea pe care te bazezi. Iar aici problemele se bifurca in inteligenta data de stiinta si intelepciunea data de filosofie. Depinde de simtirile fiecaruia desigur, dar frumusetea vietii nu sta in citit sau in faptul ca trebuie sa facem altceva cu viata noastra in afara de a ne crea o familie. Frumusetea vietii sta in a citi lucruri de calibru (atentie amatoarelor de Twilight) si de a reusi nu in a-ti face o familie, ci in a-ti face familia fericita. Asta raportandu-ma la ce am citit din articolul tau, pentru ca fericirea si-o gaseste fiecare cum doreste. Dar a fi fericit nu inseamna a avea o viata frumoasa. Si, concluzionand, avand in vedere varsta ta nu cred ca esti in postura de a da sfaturi, cum nici eu nu sunt - dar nimeni nu ma opreste in a-mi da ideilor forma. Cat despre Tudor Chirila, anterior mentionatul este unul din cele mai jalnice personalitati publice pe care tara le are. Un adevarat val de isterie a fost lansat odata cu aparitia 'scrisorii catre liceeni', dar a stat cineva cu adevarat sa judece universalitatea celor ce sunt scrise acolo? Aveti voi nevoie de un betiv si un curvar (interesati-va fanilor de episoadele cand venea beat mort in concerte) solist intr-o trupa de larga circulatie care sa va dea sfaturi ce oricum cunoasteti? Sa nu zic ca le primiti de la parinti. (post scriptum: toate planetele au anotimpuri; tot ce suntem este rezultatul unui proces de evolutie prin care noi am dominat restul animalelor si am reusit sa ne dezvoltam ca niciun altul [nu, nu ne tragem din cimpanzei; dar avem un stramos comun cu cimpanzeii - cum avem dealtfel si cu pinguinii] si incearca pe cat posibil sa nu mai implementezi ideea de D-zeu in lucruri concrete [D-zeu ne-a creat din plictiseala? e inversa relatia - noi l-am creat pe el din plictiseala si ca reactie la imposibilitatea functionarii unei societati fara o deitate; toate societatile din istorie care nu au avut o deitate au cazut in haos si au murit fiindca oamenii nu aveau frica de repercusiunile actiunilor lor - vezi Nietzsche, 'D-zeu a murit, iar noi l-am omorat' - adica ne-am desteptat din prostie si realizam ca nu e bine sa ne violam mamele si sa ne omoram tatii chiar si fara frica de a petrece o eternicate in Iad]
RăspundețiȘtergereSemnat, Alexandru-Gabriel Ioana
RăspundețiȘtergere