Univers o lume complexa, neinteleasa, comparata de multe ori cu universul nostru propriu, noi suntem stapanii propriului nostru univers, iar universul general nu reprezinta decat adunarea de ganduri si de informatii comune pe care noi o numim realitate. Dar de fapt ce reprezinta universul? Ce anume il determina sa fie numit univers? Sa fie numit spatiul in care se afla ceva... printre care si Terra? Complexitatea lui ne doboara... Ne face sa credem ca universul e dintotdeauna si ca noi facem numai temporar parte din univers. Oare asa este? Adica noi tram numa ca sa-i aflam de existenta si sa ne vedem de vietile noastre linistite pana cand murim? Iar cand murim... heh.. ne trezim ca am trait mai degeaba. Ca nu stim absolut nimic despre locul in care am trait...
Noi? noi suntem o civilizatie de maimute. O civilizatie de maimute superioare celor de astazi care in timp de milioane de ani a evoluat suficient in Homo Habilis... apoi Homo Erectus, iar in cele din urma Homo Sapiens. Asadar noi suntem de fapt o forma de viata care in prezent ne regasim sub forma cuvantului ''om''.
Numa o clipa daca stai sa te gandesti, noi oamenii reprezentam probabil cea mai minunata faptura a naturii. Sau din contra.... Uneori stau si ma intreb cum de s-au sincronizat toate fenomenele acestea minunate doar pentru a ne oferi noua, oamenilor, sansa de a experimenta viata. Deci ganditi-va un pic: Soarele e la o distanta suficienta fata de Pamant doar pentru a ne oferi noua anotimpurile, anotimpuri pe care le iubim, pe care le asteptam cu mare drag.... pentru a ne bucura de prezenta lor pur si simplu. Asta o consider o minune! Printre care si alte minuni cum ar fi apa, aerul pe care il respiram, faptul ca putem face n numar de lucruri cu corpul nostru. E magnific, genial, deci suntem perfecti. Avem tot ce ne trebuie. De ce nu ne multumim cu ce avem? De ce vrem mai mult? Totul in jurul nostru e format astfel incat noi sa admiram, sa experimentam, sa descoperim, sa privim, sa gustam, sa mirosim, sa auzim, sa devoram pur si simplu aceasta lume in care traim. DAR NU! vrem mai mult! vrem sa inghitim tot ce ne inconjoara... Pacat! Mare pacat! ce mi-as dori sa aflu tot despre acest univers in care traim... dar probabil dupa ce voi sti tot, voi deveni atotstiutor intocmai Dumnezeu. Dar fiindca sunt om tot nu mi-ar ajunge si fiindca stiu deja tot probabil ma voi plictisi de moarte! Probabil de aceea ne-a creeat Dumnezeu..... din plictiseala spun eu! Oare cat ne mai rabda? Sau poate nu-I pasa.... Ei bine in final vreau sa spun ca imi place sa traiesc! Universul e mult prea vast.... reprezinta prea multe filozofii... probabil universul este infinit, iar daca este infinit, e imposibil de stiut totul despre el, ceea ce mi-ar conveni. Pacat ca voi muri, si nu voi mai fii capabil sa mai aflu cunostinte! Profitati de tinerete! Profitati de timpul liber! Profitati de sansele pe care le aveti! Profitati de sansa de a aduna cat mai multe informatii acum, cat inca mai aveti timp! nu lasati rutina sa va domine! Trebuie sa-i puneti capat lenevitatii! Puneti mana si cititi! Informati-va! Va veti trezi murind.... si veti realiza ca ati trait mai degeaba... sa facem copii, sa avem un loc de munca prin care sa ne intretinem familia.. acestea sunt obligatia fiecarei persoane. Nu cautati faima! Nu cautati avere! Cautati cunostinta, dar asta o puteti obtine numai citind! idem Tudor Chirila: scrisoare pentru liceeni.
